PASIUNE PENTRU TIMPUL LIBER
 
 

 
 

 

Sfaturi pentru TURISTII iubitori de drumetiile montane

Echipamentul si alimentatia necesara parcurgerii traseelor montane sunt strans legate de etajul climatic la care vrem sa desfasuram excursia. Pentru tara noastra este unanim acceptata urmatoarea clasificare:
pana la 1500m - trasee usoare
1500 - 1800 m - trasee mijlocii
peste 1800 m  - trasee dificile

Inainte de a pleca în drumetie:
1.Informati-va asupra itinerariului propus, gradului de dificultate, starea vremii, conditiile climatice locale, starea de functionare a mijloacelor de transport pe cablu;
2. Plecati pe munte doar cu echipament adecvat, lanterna, rucsac, trusa de prim ajutor;
3. Nu riscati să plecati singuri la drum;
4. Informati cabanierul asupra traseului ales si inscrieti-va in registrul de trafic al turistilor, lasand datele dumneavoastra in acesta;
5. Alegeti traseele în functie de pregatirea fizica, tehnica si psihica a celui mai slab din grup;
6. Folositi numai traseele marcate. Urmariti marcajele de pe traseu;
7. In cazul aparitiei dificultatilor pe traseu sau a inrautatirii vremii, retrageti-va la cea mai apropiata cabana;

Echipamentul turistului

  • Vestimentatia trebuie sa fie cat mai usoara, dar sa apere de frig, ploaie, vant sau soare functie de conditii. Echipamentul se impune sa fie comod, călduros, apt să reziste la ploi şi vânturi puternice.
  • Rucsacul, cel mai util "bagaj" al turistului nu trebuie inlocuit cu geanta de umar, sacosa sau poseta.
  • Se recomanda oricarui turist sa aiba in rucsac pantaloni lungi, tricou, pulover, pelerina sau hanorac impermeabil, iar pentru vara palaria sau sapca. Pantalonul cel mai comod este cel de tip alpin cu ciorapi trei sferturi din bumbac sau lână. Apoi maieu şi chilot tetra (cu schimburile necesare), cămaşa cu manecă lungă - de preferinţă din diftin - pulover de lână cu mâneci şi închis la gât. Plelerina iti este foarte utila pe timp ploios deoarece nu exista refugii pe trasee. Pelerine uşoare care se pot strânge şi pe corp, hanorac pentru vânt sau burniţă, caciuliţă de lână, ochelari de soare şi eventual mănuşi va pun la adapost de capriciile vremii.
  • Incaltamintea - bocanci de preferat din piele, rodati si sosete de bumbac, lana. Este nerecomandabilă parcurgerea traseelor, în tenişi, bascheţi sau espadrile. O pereche de bocanci cu talpa profilată vă apără piciorul mai bine de bolovănişul crestelor şi de umiditate excesivă. Dar nu-i inauguraţi într-un astfel de traseu. Incaltamintea nepurtata iti poate transforma excursia intr-un calvar si ar fi pacat sa iti strici excursia.

Tehnici de mers

Traseele montane se desfasoara uneori pe terenuri ce creează greutăţi în organizarea şi executarea deplasărilor. În plus, condiţiile meteorologice influenţează în mare măsură gradul de practicabilitate a drumurilor. Dacă la cele arătate mai adăugam faptul că potecile şi drumurile înguste de munte pot fi uşor blocate prin distrugeri, baraje, avalanşe sau prin doborârea cu exploziv a stâncilor în locurile înguste, în păşuni, în defileuri, ne putem uşor închipui câte greutăţi trebuie să învingă turistii până la începerea escaladării sau ascensiunii, care de fapt solicită cel mai mare efort.
Mersul la munte trebuie sa fie cât mai economic posibil , fapt care se realizează prin evitarea eforturilor deosebite şi utilizarea raţională a terenului :
- la pornire se va merge într-un tempo mai lent, ajungând treptat la viteza normală de mers;
- tot timpul ochii cerceteaza terenul, căutând locurile prin care vom păşi;

 ÎN URCUŞ panta nu permite să se abordeze solul cu călcâiul, ci cu vârful tălpii sau cu toată talpa. Abordarea cu vârful piciorului este specifică începătorilor deoarece articulaţia gleznei acestora nu este obişnuită cu amplitudinea prea mare dinapoi spre înainte, întrucât la şes piciorul atinge solul în ordinea călcâi- talpă-vârf. Menţionăm că după 3/5 din perioada totală de sprijin pe pământ, călcâiul, talpa şi apoi vârful piciorului se ridică treptat şi părăsesc solul. Urcarea pe vârfuri, cu călcâiul aproape întotdeauna în aer, duce la obosirea muşchilor gambei şi ai coapsei.
Prin urmare acest fel de deplasare este epuizantă pentru muşchii respectivi.
Abordarea solului cu toată talpa deodată este cea mai avantajoasă, întrucât oferă suprafaţă mare de contact cu solul ( deci stabilitate maximă ) şi posibilitatea de a călca fără nici o zdruncinătură ( căci, în timp ce corpul se sprijină solid pe un picior, celălalt, fără a avea greutatea repartizată pe el, se duce înainte şi se sprijină pe talpă, fără nici un şoc pentru corp ). La sprijinirea corpului pe toată talpa, muşchii gambei nu se încordează decât o foarte mică perioadă din timpul mersului; acest mers permite piciorului un timp de odihnă după fiecare timp de lucru. În acest scop sunt necesare exerciţii pentru a-i obişnui pe montaniarzii cu deplasarea greutăţii corpului fără încordarea muşchilor şi cu acomodarea gleznei prin rotirea gambei dinspre înapoi spre înainte.

 ÎN COBORÂRE: Pe pante cu înclinarea până la 15% efortul mersului în coborâre nu atinge valoarea lucrului mecanic de la mersul în teren şes. Când pantele au însă 25% efortul este sensibil egal cu cel al mersului pe orizontală, iar la înclinări mai mari, lucrul mecanic în coborâre devine mai mare decât cel în teren şes; pentru cine nu ştie să amortizeze şocul contactului fiecărui pas cu pământul sau efectul acceleraţiei gravitaţiei, oboseala în coborâş este mai mare chiar decât oboseala urcuşului aceleiasi pante. Dacă s-ar putea păstra regularitatea pasului şi dacă s-ar frâna în întregime la fiecare pas efectul de cădere al corpului la vale, atunci efortul de frânare ar fi egal cu efortul de urcare al aceleiaşi pante. Cei fără experienţă nu încearcă să frâneze deplasarea decât după 5-6 paşi, când văd că viteza de mişcare devine periculoasă. Frânarea bruscă supune muşchii la un efort cu mult peste puterile lor; ei se încordează (contractându-se) în asa fel încât, de multe ori, se pot produce rupturi de fibre, deplasări de tendoane, sau când frânările se repetă des, pot avea loc grave ataxii musculare

 

 

 

 
LINKURI PARTENERI
 
 
Copyright 2006-2013
Albert Design